Dana Ciobanu, cea mai prodigioasă actriță a anului 2015

Mă consider o actriţă extrem de norocoasă...

22/02/2016

A jucat în opt filme, „Ecouri” și „În ataș” fiind deja prezentate la festivaluri europene de valoare, iar „Resentiment”, „Flutulus”, „The Sofa” și „Căderea” urmând a fi difuzate în 2016-2017. A reușit să apară și în trei spoturi sociale, într-un spectacol de teatru și, mai nou, într-un videoclip care a „molipsit” de dragoste eminesciană români din întreaga lume. Așa arată roadele anului 2015 pentru actriţa Dana Ciobanu, nemaivorbind de munca sa în calitate de prezentatoare TV.

Cum a fost anul 2015 pentru tine?

A fost un an absolut neașteptat… Mă consider o actriţă extrem de norocoasă și le mulţumesc regizorilor care s-au gândit la mine când și-au conceput creaţiile. Datorită lor secţiunea cinema s-a transformat dintr-o noţiune fictivă într-un compartiment de top. Eroii mei sunt Dumitru Grosei, Natalia Shaufert, Igor Sadovski, Veaceslav Cebotari, Iulia Puica (Yu Ki), Nelu Donica, Vlad Bolgarin, Sergiu Barajin, Slava Sambriș, regizori care creează, se consumă, investesc și sănătate, și bani… sunt talentaţi, entuziaști și visători neîntrecuţi.

Care dintre personajele jucate de tine în 2015 îţi sunt mai aproape de suflet și care te-au pus la încercare?

E o sarcină dificilă să alegi. Fiecare personaj cu care m-am întâlnit în acest an mi-a pus întrebări la care nu știam răspunsuri, m-a chinuit, m-a uimit, nu mi-a dat pace. Cel mai frumos moment din profesia mea este să descoperi, pas cu pas, un om, o viaţă, un fel de-a fi.

Ce reușite îţi aduc cea mai mare satisfacţie?

Cinematografia noastră renaște. E o reușită naţională, dar, pentru mine, este extrem de personală. E un confort absolut să poţi crea în limba ta, pentru poporul tău, în numele unor valori umane și naţionale percepute în primul rând de cei de acasă.

În ce se măsoară succesul în general și cu cine îţi împarţi succesul personal?

Succesul este o noţiune foarte subiectivă în meseria mea și în ţara în care trăiesc. Recunosc, este o satisfacţie enormă să fiu solicitată în cât mai multe producţii cinematografice, în spectacole de teatru sau în proiecte sociale. Este măgulitor să știi că filmul „Ecouri”, produs de Alternative Cinema, în care joc și eu, a ajuns la Cannes, într-o secţiune noncompetitivă, dar pe ecranul celui mai cotat festival de film din Europa. Abia aștept să văd aceste producţii pe micile sau pe marile ecrane, să văd impactul muncii mele asupra spectatorului. Aceasta e miza: dacă va atinge, va schimba, va pune întrebări. În spatele unui succes profesional este întotdeauna dragostea sau lipsa ei… Eu sunt norocoasă și în această privinţă: am alături oamenii care mă iubesc, care mă acceptă, mă iartă, oamenii care mă protejează. Ei îmi spun adevăruri, și ele, deseori, sunt dureroase, dar te schimbă. Le mulţumesc lor, familiei mele, omului meu iubit, prietenilor mei.

Ce înseamnă să faci actorie în Moldova?

E ca mersul pe funie deasupra prăpastiei, dar, vă asigur, am cunoscut oameni talentaţi care se încumetă să treacă prapastia, cu ochii legaţi. Și, pentru că sunt cutezători, neînfricaţi și talentaţi, bineînţeles, reușesc. Vorbesc despre actorii de film, dar și despre cei de teatru. Acești oameni nu concep altă formă de existenţă. Trăiesc din mijloace modeste, se angajează în nenumărate proiecte sau își iau joburi alternative, dar nu renunţă. Păcat că nu există o reacţie permanentă din partea autorităţilor. Sunt singulare cazurile când actorul este preţuit, inclusiv financiar, la justa lui valoare.

Cu ce gânduri, planuri, visuri ai pășit în 2016?

Sunt multe, dar, în primul rând, îmi doresc oameni frumoși alături. În profesie, ca și în viaţa personală, acest lucru e decisiv. Oameni talentaţi, muncitori, responsabili. Îmi doresc compatibilitate profesională maximă, roluri care să mă răscolească și inspiraţie ca să pot crește, crește, crește…

Text: Tatiana Corcebaș-Onica

Foto: John Donica






comments powered by Disqus