Vomați-l pe Ubu!

„Ubu Rege”, o premieră de excepție la Teatrul Eugène Ionesco

21/03/2016

Ar fi prea banal să spunem că „Ubu Rege” este o comedie neagră despre un rege uzurpator și cu sânge rece. Acest spectacol, a cărui premieră a fost jucată sâmbăta trecută la Teatrul „Eugène Ionesco”, în regia lui Slava Sambriș, este o reflectare a tot ce are mai urât și mai scabros natura umană. L-am digerat greu, la fel ca și supa din closet servită în mod snobistic la masa burgheziei. Și totuși mi-am zis: hai că-i bun!

Chiar vreți să discutăm despre politică sub pretextul unei piese atât de complexe, a cărei distribuție e pe măsură?! Fiecare dintre cei care l-au cunoscut pe tiranul, avarul, hidosul și absurdul Ubu în acea sâmbătă, jucat excelent de Gheorghe Pietraru, și-a zărit, cel puțin pentru un sfert de clipă, reflexia laturii diabolice. Numai că această latură e ascunsă atât de bine sub patina hainelor, a manierelor, a educației, a religiei.

Nimeni nu a fost cruțat de critică în acea seară, nici politicienii, nici preoțimea, nici mass-media, nici omul simplu, nici spectatorul. Așa cum promisese însuși regizorul, au fost și momente în care conexiunea dintre actor și spectator era vie. Cu alte cuvinte, la un moment dat aveai impresia că ești pe punctul de a primi un glonț în cap doar pentru că nu ai vorbit așa cum „trebuie” sau doar pentru că ai zâmbit. Dar și-au avut rolul și momentele absurde, printre care ursul biciclist care știe karate sau mârțoaga care leșină înainte de a începe războiul.

Spectacolul a impresionat și prin efectele vizuale tematice care fac aluzie la hologramă. Nu am de gând să vă spun ce truc a folosit echipa Teatrului „Eugène Ionesco” pentru a obține acest efect teribil de amăgitor. Mai bine mergeți să vedeți piesa cu ochii voștri!

Ziceam ceva mai sus că e o piesă greu digerabilă. Și-apoi, cum să digeri ușor o metaforă care seamănă atât de bine cu realitatea în care trăiești, în care umbrelele blindate nu mai amintesc de Bond, ci de teribilul țării tale?! Nu ajută nici cărbunele activ și nici o cadă plină ochi cu cea mai fină spumă aromată. Și ne învârtim ca hamsterii pe roată, crezând că ne jucăm, când, de fapt, suntem jucați și nici nu mai vomăm odată acest Ubu din noi. Și parcă semănăm cu cei doi hidoși din aceeași cadă a păcatelor, în care își spală hoiturile, dar nu și propria otravă. Noi, cei care am urmărit spectacolul „Ubu Rege”, nu ne vom spăla amărăciunea lăsată de el în mintea noastră. Niciodată.  

Tatiana Corcebaș-Onica   

 






comments powered by Disqus