Nikolai Sventitsky despre Moldova, teatru și BITEI

„Ca să fii în pas cu moda, trebuie să mergi la teatru”

29/05/2016

Numele lui Nikolai Sventitsky este destul de cunoscut în lumea teatrului. El este unul dintre promotorii literaturii ruse prin arta scenei în Georgia. Nu în zadar a fost decorat cu Ordinul Prieteniei (2016) și este considerat artist emerit al Federației Ruse. De mai bine de 10 ani este directorul celui mai vechi teatru din Caucaz, cel al Teatrului Academic Rus de Stat „Griboedov” din Tbilisi. Fiind invitat în cadrul Festivalului Bitei 2016 la Chișinău, Nikolai Sventitsky a oferit un interviu pentru Rasputin.md. Despre teatrul georgian, despre cele mai mari provocări ale unui actor, dar și despre impresiile despre Moldova citiți în materialul ce urmează.

Domnule Nikolai Sventitsky, știm că nu sunteți pentru prima dată în Moldova, totuși, cu ce impresii plecați și reveniți la noi?

Republica Moldova e foarte apropiată sufletește de Georgia. Aici mereu întâlnești oameni frumoși la suflet și la chip. Îmi place să cutreier străzile din Chișinău, să merg și să admir oamenii, fețele lor. Încerc astfel să le intuiesc destinul. Nu îmi place să merg pe la muzee. Oamenii simpli au mult mai mult de spus.

Pentru publicul din Moldova ați adus piesa „Holstomer. Istoria unui cal”. De ce?

Este spectacolul cu care am venit în Moldova după un turneu în Ucraina. E o altfel de abordare a operei lui Tolstoi. E despre istoria omului, povestită prin ochii unui cal. Apropo, la sfârșitul unui dintre ele, directorul teatrului ucrainean ne-a zis că în sală a fost prezent și directorul Grădinii Zoologice din oraș și căruia i-a plăcut enorm piesa. Noi nu am știut cum să reacționăm la aceste vorbe, dacă sincer. (zâmbește) Și totuși, Holstomer e un spectacol-omagiu adus actorilor George Tovstonogov și Evgeny Lebedev. Premiera acestuia a avut loc în 2012. Când am anunțat că vrem să montăm acest spectacol, ni s-a spus clar că numai avem ce căuta în Rusia după asta. Noi însă am îndrăznit să îl montăm, ba și mai mult, am mers în San Petersburg cu el. Lumea a venit la spectacol, din start,  agresiva. Îmi amintesc și acum mimica de pe fețele lor, parcă doreau să ne bată. Iată ca la sfârșitul piesei, pe scenă a urcat chiar și fiul lui Lebedev. Cu lacrimi în ochi, a sărutat mâinile tuturor actorilor.

Ce vrea să vadă publicul la teatru?

Teatrul „Griboedov” este cel mai vechi din Caucaz, cel mai vechi teatru rus din afara Rusiei. În 2015 a împlinit 170 de ani de la lansare. Pe scena acestuia au jucat zeci de actori celebri ai căror nume le putem enumera timp de două zile, dacă începem de azi. Pe scena teatrului se joacă circa 95% din repertoriul pieselor în limba rusă.  Și deși, populația Georgiei e alcătuită din 98 % georgieni etnici, totuși asta nu înseamnă că „Griboedov” este un teatru ce deservește diaspora. Spectatorii din Georgia vor să îl cunoască pe Fiodor Dostoevschi, Gogoli sau Lev Tolstoi prin teatru. Aceasta este ceva clasic, iar clasicul trebuie admirat în limba originală.

Ce înseamnă patriotismul în viziunea unui actor?

Știți ce înseamnă patriotismul? Iată Petru Vutcarău, directorul BITEI, a dat dovadă de cel mai mare sentiment de patriotism posibil. Cât de mult trebuie să îți iubești țara ca să organizezi un astfel de eveniment în astfel de condiții, să înfrunți probleme financiare, politice și chiar birocratice? Pe lângă astea, să inviți și alte popoare ca să le arăți țara ta și ei, la rândul lor, să-și promoveze cultura. Vreau să afirm cu mâna pe inimă că BITEI, este unul dintre cele mai influente festivaluri de teatru din lume. Și credeți-mă, că eu am fost la multe, dar acesta este unul dintre cele mai autoritare. Noi, avem posibilitatea să mai alegem țările în care mergem să ne prezentăm repertoriul, păi, unele le mai putem refuza, dar BITEI-ul nu este printre acestea. La BITEI lumea vrea să ajungă. Așa că un mare mulțumesc organizatorilor. Și această tradiție trebuie de continuat. Chiar dacă uneori ești așteptat în hoteluri de 5 stele cu caviar la dejun, acolo nu vei avea parte de acel „Bună ziua! Noi v-am așteptam” de care avem parte de fiecare dată când venim în Moldova.

Ați putea să ne împărtășiți care a fost cea mai amuzantă situație de care ați avut parte de când sunteți în lumea teatrului?

 De circa 40 de ani „locuiesc” în această lume și în fiecare zi avem parte de situații amuzante. Nu cred că există vreo echipă de teatru la care zilele să treacă fără zâmbete. Totuși, îmi amintesc o situație care pe cât de amuzantă era, pe atât și de dramatică a fost. Eram într-un turneu. Și aveam de montat un spectacol sub forma de musical. Și iată când am ajuns pe scena teatrului, să facem repetițiile ne-am dat seama ca nu avem sau că am pierdut toată banda muzicală. Erau vorba de 21 de piese. Nu întrebați ce am făcut, dar vă spun că spectacolul s-a jucat și asta e cel mai important.

Dar cea mai mare provocare?

Au fost ani în care pur și simplu am „supraviețuit”. Am montat piese de teatru și pe timp de război. Afară se auzeau bombardamente, dar noi jucam piesele pe scena teatrului. Și le jucam ziua, căci după 8 seara era acel „комендантский час”. Lumea venea la spectacole în haine groase, căci era frig. Sălile de teatru mereu au fost reci. Și aprindeau chibrituri sau brichetele ca să vadă actorii pe scenă, pentru că nici lumină nu prea aveam. Și iată că în o astfel de perioadă, am decis să facem un turneu prin URSS. Spre uimirea noastră am reușit să adunăm resurse financiare pentru an și jumătate înainte, și din banii câștigați, am împărțit și celor care chiar aveau nevoie, pentru că erau timpuri foarte grele.  Arta e artă, dar de mâncat  trebuie, indiferent de situație sau cum spunea regele Prusiei Friedrich Wilhelm: „ Война войной, а обед — по расписанию”.

Ce reprezintă teatrul în ziua de azi?

Trebuie să iubim teatrul. Ca să fii un om contemporan, în pas cu moda, trebuie să mergi la teatru. Doar aici te poți regăsi, te poți vedea așa cum nu credeai că vei putea, adică într-o altă perspectivă. Trebuie să mergem la teatru pentru a înțelege ce este acesta. Trebuie să revenim la el pentru a ne cunoaște. Trăim într-o societate, în care se pune întrebarea iubești sau nu iubești teatrul.  În Georgia, publicul vrea să vadă spectacole, iar „Griboedov” este cel mai urmărit și vizitat teatru dintre cele 23 prezente din Tbilisi, și aproape 40 din toată țara.

Ați putea oferi un mesaj pentru tinerii care vor să facă teatru?

Trebuie să citiți cât mai mult. Trebuie să vedeți frumosul în tot ceea ce vă înconjoară. Da, viața de actor nu e ușoară. Știu că în Moldova cu atât mai mult. În Georgia un actor începător are un salariu minimum de 200-250 de dolari, și acesta poate ajunge până la 800. Avem un program special prin care onorariul ne este format din salariul de stat, dar și din contribuțiile unor sponsori. Dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie să profeseze actoria, pentru că teatrul e ceva mult mai mult decât frumos.

 






comments powered by Disqus