Yon Savin, fotograful care mai și scrie

Blogul este o încercare frumoasă şi importantă de exprimare

10/03/2016

Pe Yon Savin lumea îl recunoaște pentru fotografiile sale năstrușnice pe care le face cu mirii și miresele. De mână cu ei, de fapt. Astăzi, Rasputin însă va încerca să vă prezinte un altfel de Yon, nu fotograful, dar un Yon ce a început să scrie despre evenimentele la care participă. Cum se simte un om cu un aparat de fotografiat în mână și ce face el cu impresiile post-factum, aflați doar citind acest material.

Yon Savin, fotograful care mai și scrie

Ion, cum ți-a venit ideea de a ține un blog?

Imprevizibil. Nu a fost o idee pe care să o coc prea mult timp sau să o pun pe balanţă. Într-o zi obişnuită, am vizitat un prieten care este şi parte din echipa noastră şi, în timp ce aruncam cu glume, dar şi planificam ulterioara activitate a site-ului nostru de fotografie, el mi-a zis: „Ion, da de ce să nu îţi faci un blog?”. Iar eu mi-am dat seama că nu am argumente. Mai mult, cunoscând atât de multă lume şi fiind prezent la multe evenimente, am ce să povestesc şi să arăt celorlalţi prin intermediul unui blog.

Ce conține blogul tău și chiar ai timp pentru el?

Public gânduri şi impresii, acompaniate neapărat de fotografii – fotografia rămâne marea mea dragoste. Aici poţi să adaugi, cum se face deseori în interviuri, paranteza cu verbul „zâmbeşte”. O altă pasiune a mea este fotografierea evenimentelor, îmi place emoţia concentrată în mulţime, dinamica, posibilitatea de a cunoaşte oameni noi. Şi aceste impresii tot pe blog se regăsesc.

Dacă am timp pentru el?... nu atât cât mi-aş dori sau cât este necesar pentru blogging, dar, din moment ce eu scriu ce simt şi gândesc, nu foarte sofisticat, găsesc timpul necesar pentru a-mi nota ideile şi pentru a le scrie apoi. Postez rar… de altfel nu îmi propun să fiu un blogger ordonat, mai degrabă un prieten care din când în când vrea să vorbească.

 Ce ar putea găsi oamenii util pe acest blog?

Pe ei înșiși. Asta sper eu să găsească acolo. Adică, mi-ar plăcea ca, uneori, oamenii să se identifice cu ideile mele pentru că, până la urmă, ne macină aceleaşi întrebări. Mi-ar plăcea să îi fac să zâmbească... şi să cred că zâmbetul prelungeşte calitativ viaţa. Şi mi-ar plăcea să îi inspir fotografic prin ceea ce public… pentru că fiece text e o reflexie a fotografiilor pe care le-am făcut într-un timp anume.

 Ce te inspiră să scrii?

Orice. Unele idei pornesc de la nişte sesiuni foto din arhivă, altele – de la vreun gând matinal, altele – de la oameni pe care îi salut pe parcursul zilei. Ştii, mie îmi vin deseori în minte frânturi de cântece, le şi fredonez cam toată ziua (colegii mei o ştiu). E la fel cu inspiraţia, ea vine neaşteptată şi poate fi generată de orice.  

 De ce este nevoie de un asemenea blog?

În cazul meu, blogul este integrat în site. Site-ul este oglinda activităţii mele de fotograf, or cea mai reprezentativă carte de vizită. Şi cred că orice fotograf are nevoie de o asemenea platformă. Pentru mine, deocamdată, blogul este o încercare frumoasă şi importantă de exprimare. Nu pot să zic că el este foarte important pentru ceilalţi, or ar trebui să judecăm după reacţiile celor care citesc gândurile pe care le public.  


Yon Savin, fotograful care mai și scrie



comments powered by Disqus