Octavian Micleușanu despre arta de a fi fotograf și iconar

„Dumnezeu mi-a zis: Ai talent, ți-am dat talent, pictează!”

18/08/2015

Octavian Micleușanu este cel care, deși e stabilit departe de Moldova, încearcă să ne promoveze țara cum știe el mai bine. Fotograf de meserie sau „om al artei”, cum îi place să se autointituleze, a fost cel care a reușit să surprindă cu ajutorul aparatului său de fotografiat oameni de renume precum Carmen Chaplin (nepoata lui Charlie Chaplin), Lucila Sola (soția renumitului actor Al Pacino), actrița Uma Thurman, ba chiar și pe Amal Alamuddin (soția celui mai râvnit fost burlac de la Hollywood, George Clooney). Iar acum, mai nou, Rasputin.md a aflat că Octavian Micleușanu, pe lângă procesul de imortalizare a clipei, mai și pictează. Dar nu orice, ci icoane. Una dintre acestea le-a și dăruit unei biserici din Moldova. Despre ce înseamnă fotografia, cum se îmbină aceasta cu iconografia, dar și despre alte proiecte ale fotografului-iconar puteți afla doar citind interviul de mai jos.

Cine este Octavian Micleușanu?

În primul rând, este un Tată. Omul pasionat de frumosul vieții și mereu în căutarea și redescoperirea de tot ceea ce este frumos. Un om al Artei, în căutarea de a înțelege ce este viața, ce este pentru un om Pământul, ce este Universul. Fiind pasionat de artă, fotografie, muzică, astronomie, poezie, filosofie și lectură, de teatru, balet! Am în colecție cam 400 de CD-uri cu muzica tradițională a popoarelor de pe toate continentele și insulele diverselor popoare. Născut la Nisporeni, am frecventat Școala de Arte Plastice din Nisporeni, sunt diplomat la Colegiul Republican „A. Plămădeală” și la Academia de Arte Frumoase din Veneția, Italia.

De ce fotografia?

Pentru că redă emoția și (re)trăirea momentului. Fotografia reprezintă imortalizarea momentului văzut în acel moment și (re)trăit în acel moment. Fotografia este aceeași pictură, mai asemănătoare cu pictura secolelor trecute. Fotografia este realitatea reprezentată de un aparat de fotografiat cu ajutorul unui fotograf profesionist. E un proces artistic. Chiar când organizez o ședință foto pentru miri, adeseori îi fotografiez înconjurați cu opere de arte ale artiștilor, cum sunt instalații, sculpturi, teatre clasice sau ultramoderne și contemporane, arhitectura... mai pe scurt, în ambienturi artistice! Îmi place mult să fotografiez, trăiesc momentul din viață!

Cum „a început” pasiunea pentru a imortaliza clipa?

 Pasiunea a început de mic copil, pe când copilăream în Codrii Moldovei. Mi s-a imprimat în suflet și mai mult de când am început să studiez în cel mai romantic și frumos oraș, Veneția, când încercam să surprind și să imortalizez momente pe acele străduțe mici și enigmatice din Veneția. La vârsta de 16 ani aveam deja un aparat de fotografiat „Zorki” cu peliculă, un aparat profesionist. Hoinărind prin Codrii Moldovei din Raionul Nisporeni, fotografiam tot ce mă inspira.

Cât de dificil a fost să vă afirmați în acest domeniu?

De fapt nu este vorba despre dificultate atunci când este pasiune și talent. Or, atunci când vine totul din inimă, parcă reușești să fii printre primii fără să îți dai seama, mai ales că sunt un fotograf-artist cu cea mai bună pregătire în domeniu, având în spate studii în arte plastice și fotografie. În domeniul artei fotografice m-am afirmat în paralel cu arta picturii, așa cum trebuia să fotografiez operele mele de artă, artiști și colegi, prieteni, toate momentele frumoase trebuiau fotografiate, și așa, treptat, lumea fotografiei a fost alături de mine, îndeosebi pentru că, eu fiind în Italia, a fost posibil să fotografiez toate evenimentele cele mai importante, printre care „Festivalul Cinematografiei Internațional de la Veneția”, și în acest an exclusiv pentru „Rasputin”, desigur mereu am fost cu aparatul de fotografiat la mine și am fotografiat artiști, opere de artă, peisaje. Dar pasiunea a început de când am fost impresionat de fotografia de nuntă, de modele, modă, design, tematica figurativă în general.

Ce vă place cel mai mult să surprindeți prin intermediul imaginilor? Emoții, mimici, peisaje, oameni, case etc. De ce?

Prin fotografie, îndeosebi prin cea de reportaj și mariaj, îmi place să surprind adevărata emoție și intensitatea momentului, clipele irepetabile de fericire ale unui cuplu... Adeseori fotografiam subiectul interesant și apoi pictam după fotografie, majoritatea artiștilor plastici procedează în acest mod. Îmi plac nudurile, natura, peisajele, portretele, dar și fotografiile provocatoare.

Ce înseamnă să fii un paparazzi? 

Paparazzi e un gen de fotograf care fură imaginea din viața altcuiva. Eu unul nu sunt paparazzi. În general, paparazzii se pot ascunde în bărci destul de scumpe, desigur pentru că au sponsorizare, doar ca să surprindă vedete precum Brad Pitt și Angelina Jolie pe o insulă privată cum se bronzează la mare sau ocean, sau în casă, sau la hotel. Paparazzi sunt cei care  câștigă foarte mult, dar riscă și închisoarea și amenzi destul de mari. În general, un paparazzi se străduiește să fotografieze „vipurile” în locuri publice, ca să nu fie acuzat de violarea intimității. Eu am reușit să surprind multe vedete prin obiectivul aparatului meu: Carmen Chaplin (nepoata lui Charlie Chaplin), Lucila Sola (soția renumitului actor Al Pacino), actrița Uma Thurman, ba chiar și pe Amal Alamuddin (soția celui mai râvnit fost burlac de la Hollywood, George Clooney), dar toate astea s-au întâmplat în locuri publice. Fotografia provocatoare înseamnă altceva. De exemplu, fotograful italian Oliviero Toscani e un fotograf al provocărilor.

 

În poza asta sunt 15 sârme ghimpate din 15 țări ale lumii cu conflict de război. Și eu aveam cam 16 sau 17 ani și cunoșteam acest fotograf și că face astfel de fotografii provocatoare. Sau Robert Capa care era un fotograf de război, și și-a riscat viața în cel de-al Doilea Război Mondial. A fost salvat de aparatul său de fotografiat, în care s-a oprit un glonț.

Pe lângă fotografie, mai nou, faceți și pictură. Dar un pic mai altfel. Când ați descoperit acest talent, dacă îl putem numi astfel?

Talentul l-am descoperit de mic copil desigur, mai bine zis mama mea l-a descoperit, a înțeles că am talent și m-a dat la Școala de Arte Plastice din Nisporeni și așa am continuat până în prezent. A avea talent e numai o mică parte, e nevoie de pasiune, răbdare, dorința să continui ca talentul să dea fructe.

Câte tablouri ai pictat până în prezent?

Eu, în 2007, am organizat o expoziție personală la Veneția și am prezentat 120 de lucrări: grafică, pictură, sculptură. Și a devenit o obișnuință să-mi expun creațiile de trei ori pe an. De exemplu, la Bienala Internațională de Gravură Moldova, ediția a II-a (2011), am câștigat și un premiu. Jumătate din numărul lucrărilor expuse acolo au fost dăruite, pierdute, reutilizate sau distruse. Chiar și Leonardo da Vinci economisea materialele și desena portret peste portret.

Și în fotografie se fac suprapuneri, dar acum, fiind în era digitală, se aleg fotografiile și atât. Eu, de exemplu, am developat personal filmul când studiam la Academia de Arte din România. Mergeam la cursuri de fotografie și aveam lecții de laborator. Țin minte că trebuia să deosebim pelicula în întuneric care e cu partea cu gelatină. Era acea pe care se lipea limba!!! Erau vremurile peliculei! Mai în trecut și vremurile pictorilor, care erau plătiți cu aur!

Cum e să fii un fotograf, dar și iconar? Se pot îmbina aceste domenii?

E minunat să fii fotograf și iconar, e maximum! Totul e artă, crearea umanității e artă, totul în univers e armonie și cu calcul, de la molecule la spațiu infinit sau finit, asta doresc să descopere învățații. În realitate, e complicat să pictezi o icoană, e ca o voce de Dumnezeu care te cheamă, care îți șoptește: „Ai talent, ți-am dat talent, pictează!”, e ceva de nedescris prin cuvinte. Desigur, nu poți picta icoane fără să crezi în Dumnezeu, eu, mereu, am căutat adevărul și am dorit să aflu scopul vieții, sensul vieții, iar icoanele mă ajută. Un exemplu incontestabil de combinație între Dumnezeu, icoane și artă este marele sculptor român Constantin Brâncuși. El a combinat ideal credința și arta!

Se spune că mâinile celui care pictează icoane se aseamănă poate cu mâinile Lui Dumnezeu atunci când a creat omul, căci, asemenea mâinilor Lui Dumnezeu, şi mâinile pictorului recreează prin icoană. Ce părere aveți dvs.?

La acest capitol este complicat de răspuns. Noi nu cunoaștem adevărul. Dumnezeu a creat prin Artă, pictorii, prin talent, redau imagini mai aproapiate de ideal, de suflet. E destul să priviți la picturile lui Leonardo da Vinci și o să fiți mai aproape de răspuns!

Cât timp durează pictarea unei icoane? Ce vă inspiră? Aveți nevoie de condiții speciale pentru a picta?

Nu sunt timpuri la pictat, poate fi o lună, poate fi un an, poate dura și zece ani... Eu am pictat o icoana în cam 40 de zile, de la 8:00 – 21:00 în fiecare zi, cu o mică pauză. Desigur, trebuie să ai condiții bune ca să pictezi, liniște, libertatea de a medita în sânul naturii, credința și dorința de a lăsa în urma ta ceva.

Ce părere are soția dvs. despre pasiunea de a picta icoane?

Soția mă susține, desigur. Spune că am talent, dar și că sunt prea bun pentru secolul ăsta. Ea e opusul profesiei mele, în sens că e jurist de profesie și e destul de complicat să o conving de valoarea artei. Ea e materialistă, eu – mai idealist. Chiar la început, când de-abia ne cunoscuserăm, îi dedicasem câteva poezii. Știu că e un gest demodat și prea romantic pentru secolul ăsta, dar așa a fost!

Știm că de curând ați oferit una dintre icoanele pictate de dvs. unei biserici din Moldova? Cum ați ales localitatea? Cum au reacționat localnicii/preotul?

Icoana pictată de mine cu numele „Икона Абалакской Божией Матери ” sau Icoana „Abalakskaia” (din Regiunea Abalak, Siberia) are o dimensiune de 1m x 1m și a fost donată Bisericii Ortodoxe „Acoperământul Maicii Domnului” din satul Albina, după Gura Galbenă, Raionul Cimișlia. Am dorit să am o icoană într-un lăcaș sfânt undeva în Moldova, e ceva simbolic, căci, precum se spune: un om, trăind pe pământ, trebuie să sădească un pom. Preotul Serghei a fost foarte binevoitor, la fel ca și localnicii. Unii chiar au decis să contribuie și financiar, pentru a ajuta la finisarea lucrărilor de care mai are nevoie biserica.

Cu ce alte surprize/proiecte urmează să ne uimiți?

În general, am două proiecte interesante, dar e complicat să le descriu, mai ales că despre unul cei din Moldova știu foarte puțin. Totuși, când va fi finisat și ajuns la destinație, atunci va fi mai simplu de povestit despre el. Surpriza e că voi fi prezent la Festivalul Internațional de Cinematografie din Veneția și în acest an exclusiv pentru Rasputin.

Chestionarul lui Rasputin

Eu cred în... tot ce văd, poate e o iluzie de viață...

În copilărie, visam... uitându-mă ore la cerul albastru.

Prietenia nu este doar... prietenie, ci o încredere și o libertate de a te destăinui aproapelui tău prieten.

Cartea/ filmul care mi-a trezit îndoieli... tot ce redă îndoieli și minciuni.

În gândurile unui bărbat... are loc și se păstrează gândul femeii.

O băutură bună e ca... apa care îți dă viață sau (ca o femeie după ce a făcut dragoste).

În sport contează... dorința, rezistența, încrederea și scopul.

Atunci când s-a inventat arta... primitivii desenau palme în peșteri.

Adevărata politică e atunci când... îndeplinești promisiunile.

Nu-mi iubesc țara atunci când... fac război consătean cu consătean.

Femeia… un mister. Eu niciodată nu uit de ea.






comments powered by Disqus