Un vis salonican într-o suburbie chișinăuiană

Casa de vis a familiei Istrati

26/09/2016

Urbanismul e prea obositor pentru oamenii de artă. Din acest motiv, familia Istrati a decis să evadeze din oraș în suburbie, mai ales că apartamentul de la al 17-lea etaj din Capitală a devenit neîncăpător pentru toate „experimentele de design interior” ale soților Ala și Iurie Istrati, el fiind lector la Catedra design interior a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Toate și-au găsit locșorul în vila pe care cei doi au achiziționat-o acum zece ani.

Un vis salonican într-o suburbie chișinăuiană

Atunci când „locuiești” în lumea artei și îi respiri aerul zi de zi, e foarte dificil să vizualizezi conceptul „casa visurilor tale”. Totuși, prin consens, soții Istrati au decis ca locuința lor să arate la exterior precum una ruptă de pe o stradă din Thessaloniki (Salonic). Cu o paletă cromatică redusă la doar două-trei culori. Cu o fațadă neapărat albie și, desigur, cu unele accente de culoare, pe care le putem observa pe la ferestre și pe acoperiș. Fiind specific stilului mediteraneean, albastrul e acea pată de culoare pe care grecii o „aruncă” pe casele lor și pentru care a optat și familia Istrati.

Construcția acesteia a durat mai puțin de șase luni. Cei 112 metri pătrați sunt divizați între parter și mansardă. Astfel, pentru primul nivel, soții au decis ca acesta să fie un open-space, unde bucătăria comunică frumos cu livingul. Tot aici se află și o cameră de baie. Mansarda găzduiește două dormitoare, un balcon deschis și o altă cameră de baie.

Familia recunoaște că investițiile au fost minime. „Prin mijloace mici, am făcut fapte mari”, afirmă Iurie Istrati. Au experimentat împreună, așa încât fiecare colț al casei ascunde și păstrează amprenta unuia dintre membrii familiei. Totuși, dacă ar fi să definim stilul predominant al acestui interior, am putea afirma cu certitudine că eclectismul a fost folosit la maximum. O compilație dintre minimalism, hi-tech și rustic redă acea personalitate a casei pe care au căutat-o proprietarii și care îi reprezintă cel mai bine.

Pentru interior, au fost utilizate nuanțe neutre – ele, după cum afirmă proprietarii, se potrivesc oricărui decor. Cremul ce amintește de albul cojii de ou, griul cerului pe timp de iarnă, un pic de ciocolată caldă și un strop de roșu de cireșe. Tot aici vei găsi culorile specifice stilului brutalist, care reflectă natura în forma sa naturală prin cromatica materialelor industriale, precum țevile metalice sau betonul. Toate și-au găsit locșorul în acest mic „paradis” construit de familia Istrati.

Și, dacă tot vorbim de brutalism, nu putem trece cu vederea tavanul de la parter. Acesta este inspirat din ideile arhitectului elvețian-francez Le Corbusier, cel care a revoluţionat conceptul de locuire prin promovarea texturii betonului, a lemnului sau a sticlei nefinisate în designul de interior. Astfel, locuințele capătă o altfel de estetică, simplă și autentică. Capela de la Ronchamp sau Boston City Hall-ul american sunt două dintre cele mai renumite și rare clădiri executate preponderent după această tehnică.

Familia Istrati pune accent mare și pe detaliile de interior. Pentru că Iurie mai și pictează, casa e plină de tablouri semnate în original de el. Lucrările sale se combină perfect cu restul obiectelor utilizate pentru a da personalitate locuinței. O oglindă mare la parter ce creează iluzia optică a unei camere imense, câteva pernuțe colorate pe canapeaua din fața căminului, o lampă de podea și zecile de suvenire achiziționate în vacanțele cu familia sunt doar câteva dintre accesoriile simpatice ce au fost amplasate destul de strategic prin diverse colțuri ale încăperilor. Merită menționate și numeroasele piese unice realizate la comandă de prietenii designerului: patul din fier forjat, mobila funcțională de bucătărie sau draperiile stilate.

Toată energia casei este concentrată în jurul căminului. Acesta fiind și locul în care se adună prietenii familiei în serile de iarnă. La „gura sobei”, pe fundalul unor piese românești, aceștia deapănă amintiri de pe vremea studenției și continuă prin împărtășirea trăirilor și aspirațiilor personale.

Stăpânii acestei locuințe au demonstrat că aproape oricine își poate permite o „casă a visurilor”. Prin înțelegere și multă dăruire de sine, și-au construit un cuib plin de dragoste, căldură și simplitate, așa cum au visat mereu.


Un vis salonican într-o suburbie chișinăuianăUn vis salonican într-o suburbie chișinăuianăUn vis salonican într-o suburbie chișinăuianăUn vis salonican într-o suburbie chișinăuianăUn vis salonican într-o suburbie chișinăuianăUn vis salonican într-o suburbie chișinăuianăUn vis salonican într-o suburbie chișinăuianăUn vis salonican într-o suburbie chișinăuianăUn vis salonican într-o suburbie chișinăuianăUn vis salonican într-o suburbie chișinăuianăUn vis salonican într-o suburbie chișinăuianăUn vis salonican într-o suburbie chișinăuiană



comments powered by Disqus