Păcatele lui Eminescu

... și alte curiozități

15/01/2016

Acest crochiu nu este despre „Luceafărul poeziei românești”. E despre omul Mihai Eminescu, mai cu seamă bărbatul, cu toate defectele și calitățile sale, care astăzi ar fi împlinit 165 de ani. I-am învățat poeziile pe dinafară și am scris eseuri despre el în școală, dar nu ni s-a spus că a fost un brunet cu ochi negri, frumos, poate chiar sexy, bine făcut și cu o voce blândă. Omul, jurnalistul, filosoful, eseistul, politologul și poetul Eminescu avea și el păcatele sale și, cu ele, este mai autentic, mai pe înțelesul nostru. Iată de ce Rasputin.md și-a propus să schițeze portretul lui Eminescu din câteva trăsături umane, dar și din curiozitățile despre cel al cărui nume a ajuns pe buzele tuturor românilor.

Modul de viață haotic. Avea mese neregulate și muncea nopțile. Consuma puțin alcool, dar făcea abuz de cafea și fuma la greu. Se spune că fumatul a fost cel mai mare viciu al său. Dezordinea din viața lui era determinată probabil și de veniturile instabile de care avea parte. 

Impasibilitatea la felul în care arăta. Fire artistică și discretă, el nu prea se îngrijea și nici nu-i păsa dacă paltonul pe care îl purta ani la rând avea scame sau deja se jerpelise pe la poale. De obicei, se îmbrăca modest, unii ziceau că arăta mai degrabă a nevoiaș. În ciuda acestei impasibilități, Eminescu rar renunța la vechea sa pălărie neagră. Totodată, nu-i plăcea să fie fotografiat. Iată de ce există numai două fotografii cu el, una surprinzâdu-l la vârsta de 19 ani, cea de-a doua – la maturitate.

Impulsivitatea. Deși de obicei era calm și vorbea pe un ton blând, conservatorul Eminescu ținea cu dârzenie la principiile sale. Potrivit unei declarații făcute pentru ziarul „Adevărul” de Lucia Olaru Nenati, Eminescu nu se putea abţine când era vorba de politicieni, urându-i, mai ales pe parveniţi. De altfel, scrierile sale jurnalistice i-au adus mulți dușmani. Unul dintre cei mai mari rivali  ai săi a fost poetul Alexandru Macedonski, cu care se duela prin articole în ziarele la care aceștia colaborau.

Sociabilitatea. Eminescu știa să se distreze și să petreacă de minune o noapte întreagă, chiar și după un sfert de litru de vin sau după o halbă de bere, spunea scriitorul Teodor V. Ştefanelli. Contemporanii îşi aduc aminte de Eminescu ca de un personaj glumeţ cu cei dragi. „Mi-a vândut pantalonii şi m-a lăsat doar în lenjerie când m-am trezit dimineaţa”, spune fostul coleg al poetului. Eminescu era glumeţ şi cu femeile, câștigându-le cu ușurință simpatia. 

Pesimismul. Din cauza condițiilor mizere de trai și a frământărilor interioare, după vârsta de 25 de ani ajunsese să sufere de sindromul maniaco-depresiv, insomniile fiind din ce în ce mai grele. Atunci când nu le mai suporta, inhala eter sau îi cerea psihiatrului care se ocupa de el să-i prescrie morfină. Pesimismul lui este vădit în opera pe care a scris-o, fiind puternic influențat de Artur Schopenhauer, a cărui filosofie este, și ea, extrem de pesimistă.

Iată și câteva adevăruri mai puțin cunoscute de noi, dar păstrate în timp despre Eminescu:

  •  În familie, Mihai avea o misiune importantă – să răscolească cuibarele de ouă.
  • Când abia intrase la gimnaziu, dintre băuturi, Mihai se împăca doar cu vinul, și la nevoie, cu rachiul.
  • Scria poezii pe ascuns. Prima care a dat de versurile lui a fost soția profesorului Aaron Pumnu, care a zis că sunt pline de simțământ. Mihai ascundea faptul că scrie poezii, deoarece tatălui său nu-i plăceau poeții.
  • Iosif Vulcan a fost cel care i-a compus numele Eminescu. Se întâmpla asta pe când Mihai avea 16 ani.
  • Îi plăcea nespus de mult în timpul liber să citească romanțe fioroase și fantastice.
  • Una din slăbiciunile lui era să profite de liniștea nopților.
  • Multe dureri – puține plăceri – aceasta era vorba lui Eminescu.
  • Nenorocirea cea mare a vieții, zicea el, e să fii mărginit, să nu vezi cu ochii tăi, să știi puține, să înțelegi rău, să judeci strâmb.
  • În fiece an, de Sfântul Gheorghe, în casa căminarului Gh. Eminovici se dădeau petreceri cu vin bun de la Ivești și plăcinte. Dar, în general, petrecerile erau evenimente rare în casa Eminovicilor, înconjurată de tei.
  • Se bârfea pe vremuri cum că poetul se trage din neam armean sau că ar avea un urmaș turc – Emin-Efendi, însurat cu o româncă.
  • Ştiaţi că Eminescu avea în plan să locuiască la Pomârla din Dorohoi? Fireşte, nu singur, ci cu Veronica.
  • Deşi planturoasă şi cam urâţică, cu doi copii mari, divorţată, Cleopatra Lecca Poenaru i-a căzut cu tronc lui Eminescu. Era fiica pictorului C. Lecca şi… verişoară cu Caragiale. Prietenă cu Maiorescu, ea venea adesea pe strada Mercur nr.1, unde se ţineau seratele literare. Acolo a cunoscut-o Eminescu şi s-a îndrăgostit de ea. Cleopatra avea casă pe strada Cometa nr.l6, o stradă cu plopi. Câţi erau? Poetul i-a numărat şi a văzut că erau fără… soţ! De aici, poezia „Pe lângă plopii fără soţ”?
  • Ceasornicul de aur al lui Eminescu poate fi văzut la Muzeul Literaturii Române. La 28 iunie 1883, ceasornicul de aur al lui Eminescu a intrat în posesia fratelui său Matei. Ceasul a fost pierdut şi recuperat. Astăzi este admirat la Muzeul Literaturii Române.

Rasputin.md amintește că Mihai Eminescu a încetat din viață în anul 1889. Eminescu s-a născut la Botoșani la 15 ianuarie 1850. Este al șaptelea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei și al Ralucăi Eminovici, născută Jurașcu, fiică de stolnic din Joldești. Își petrece copilăria la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura. 






comments powered by Disqus